The Bucket List

The Bucket List este titlul unui film pe care nu l-am văzut. O listă de dorințe pe care ai vrea să ți le îndeplinești, știind că mai ai puțin timp de trăit. Asta îmi aduce aminte de discursul lui Steve Jobs, celebrul discurs pe care l-a ținut nu cu mult timp înainte să moară. Nu l-am văzut nici pe ăla, dar era pe toate site-urile posibile și imposibile, probabil a fost tare. Și atunci de ce titltul ăsta?

Pentru că particip din nou la Blog Power, cu un articol care stă în draft cam de marți. N-am avut timp să-l finisez sau să-l dezvolt mai mult, pentru că am fost ocupat cu alte lucruri, și nici acum nu am timp, așa că o să-i dau Publicare, să vedem ce iese. Tema, pentru că trebuie să fie și o temă, este dată acum de Dana (autoare pe sexul slab) și se prezintă cam în felul următor:

Cum ne petrecem sfârșitul de viață? Cum ne petrecem începutul de moarte?

• Dacă ați stii că mai aveți o lună de trăit, ce ați face în timpul rămas?

• Dacă ați stii că peste o lună de zile nu veți mai fi, si ați avea posibilitatea de a ascunde asta - ați face-o? Ați spune cuiva? Ce inseamnă să mori frumos?

• Când moare sufletul? În ultima clipă de viață, odată cu ultima răsuflare, sau în clipa în care începi să numeri și să bifezi, rând pe rând, zilele ramase?

Aici ar fi momentul să filozofez despre metafora morții și despre cum unii dintre noi trăim fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Dar o să-i las pe alții s-o facă. E ușor să spui vorbe mari dar e greu să fii pus în fața faptului. Mulți spun că nu le pasă de faptul că tutunul îi omoară, dar când primesc foaia cu diagnosticul de la medic își schimbă radical opinia. Să fim deci serioși. Moartea este un eveniment tragic, poate cel mai tragic cu putință pentru orice ființă vie. Așa că de aici pornim.

Ce aș face în puținul timp care mi-a mai rămas, în ipoteza asta? Aș iubi cât mai mult. Aș urmări să fiu cât mai fericit și să-i fac pe cei la care țin să fie și ei cât mai fericiți. Nu asta caută omul toată viața, fericirea? Iar celor dragi nu le-aș spune, dacă nu sunt suficient de maturi să înțeleagă. Căci doar i-aș întrista. Apoi, m-ar tenta să-mi împlinesc o parte din dorințele și visele nerealizate. Le-aș trece pe toate pe o hârtie, și aș alege câteva, în funcție de banii și timpul liber de care dispun. În fond, n-o să iau banii cu mine după moarte.

Și cred că m-aș ruga. Nu neapărat cu cuvintele celui care merge la biserică, ci cu cuvintele oneste care ies din sufletul meu, bune sau rele, așa cum sunt ele. Nu cred că moartea înseamnă sfârșitul definitiv. Dar ea este fără discuție un eveniment tragic. Poate cel mai tragic pentru orice ființă vie. Așa că de aici pornim...