Acum câțiva ani, obișnuiam să acord împrumuturi cunoștințelor și prietenilor. În firma unde lucram, în orășelul nostru mic, lumea nu prea știa de credite rapide online, prin care obții, fără nicio adeverință de venit și într-un termen scurt, banii mult-doriți, ba chiar cu dobândă zero la primul împrumut, dacă ar fi să dăm crezare informațiilor din pagina linkuită anterior. Colegii mei de la serviciu aveau credite la bănci, ei și eventual încă cineva din familie, și cam atât. Așa că atunci când doreau niște bani în plus apelau la mine, care eram singur, necăsătorit, fără obligații și cu bani.
Dar eu nu le împrumutam bani de florile mărului, pe riscul și așteptarea mea, ci cu dobândă. Care, având în vedere faptul că nu făceam niciun act între noi și nu apelam la terțe părți, ne bazam doar pe încredere, mai exact a mea în ei, era mult mai mare decât dobânda percepută de bancă. Avantajul meu!
Am împrumutat astfel bani de-a lungul timpului, mai mulți sau mai puțini, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, unui mare număr de persoane: prieteni, cunoștințe, colegi și chiar membri de familie (soră, verișor etc). Ba chiar, la un moment dat, i-am trimis bani unei bloggerițe pe care n-o cunoscusem decât pe net, deoarece se afla într-o situație dificilă, bani pe care de altfel nu i-am recuperat niciodată.
Cel mai mare împrumut l-am acordat unui bun prieten, care și-a cumpărat o mașină de banii ăia (plus ce a mai pus el), dar tipul era de încredere și mi i-a dat înapoi la scurt timp. De cel mai lung împrumut serios a beneficiat un coleg de muncă. Acesta a avut de-mi plătit o sumă destul de mare lunar, calculată doar ca dobândă (l-am cam ars la faza asta), până când îi va trimite băiatul lui din străinătate banii necesari și îmi va plăti integral suma împrumutată. Dar el avea datorii și la bancă, așa că anii au trecut și, la un moment dat, ne-am certat și n-a mai vrut să-mi plătească nimic. E adevărat, când am tras linie, am văzut că îmi plătise în total (lună de lună) tot împrumutul plus o dobândă consistentă, comparativ cu ce aș fi obținut dacă aș fi ținut banii respectivi la o bancă.
Între timp m-am lecuit de acordarea împrumuturilor. Per total am ieșit în câștig dar riscurile sunt prea mari. Așa că după asta și alte îndeletniciri menite să-mi suplimenteze veniturile (ca VivaSMS, o afacere ratată), am trecut la lucruri mai serioase. Dar știți ce am constatat, uitându-mă retrospectiv la această perioadă din viața mea? Că cele mai păguboase împrumuturi, pe care nu le-am recuperat decât parțial sau deloc, au fost, în general, nu cele acordate cunoștințelor și prietenilor, ci rudelor și membrilor de familie! :)
Dar eu nu le împrumutam bani de florile mărului, pe riscul și așteptarea mea, ci cu dobândă. Care, având în vedere faptul că nu făceam niciun act între noi și nu apelam la terțe părți, ne bazam doar pe încredere, mai exact a mea în ei, era mult mai mare decât dobânda percepută de bancă. Avantajul meu!
Am împrumutat astfel bani de-a lungul timpului, mai mulți sau mai puțini, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, unui mare număr de persoane: prieteni, cunoștințe, colegi și chiar membri de familie (soră, verișor etc). Ba chiar, la un moment dat, i-am trimis bani unei bloggerițe pe care n-o cunoscusem decât pe net, deoarece se afla într-o situație dificilă, bani pe care de altfel nu i-am recuperat niciodată.
Cel mai mare împrumut l-am acordat unui bun prieten, care și-a cumpărat o mașină de banii ăia (plus ce a mai pus el), dar tipul era de încredere și mi i-a dat înapoi la scurt timp. De cel mai lung împrumut serios a beneficiat un coleg de muncă. Acesta a avut de-mi plătit o sumă destul de mare lunar, calculată doar ca dobândă (l-am cam ars la faza asta), până când îi va trimite băiatul lui din străinătate banii necesari și îmi va plăti integral suma împrumutată. Dar el avea datorii și la bancă, așa că anii au trecut și, la un moment dat, ne-am certat și n-a mai vrut să-mi plătească nimic. E adevărat, când am tras linie, am văzut că îmi plătise în total (lună de lună) tot împrumutul plus o dobândă consistentă, comparativ cu ce aș fi obținut dacă aș fi ținut banii respectivi la o bancă.
Între timp m-am lecuit de acordarea împrumuturilor. Per total am ieșit în câștig dar riscurile sunt prea mari. Așa că după asta și alte îndeletniciri menite să-mi suplimenteze veniturile (ca VivaSMS, o afacere ratată), am trecut la lucruri mai serioase. Dar știți ce am constatat, uitându-mă retrospectiv la această perioadă din viața mea? Că cele mai păguboase împrumuturi, pe care nu le-am recuperat decât parțial sau deloc, au fost, în general, nu cele acordate cunoștințelor și prietenilor, ci rudelor și membrilor de familie! :)
0 comentarii