Numele de imprimantă ne evocă imaginea unui aparat conectat la un calculator personal, care tipăreşte pe o pagină (uzual având formatul A4) diverse documente Word, tabele Excel sau fişiere text. De data asta însă, subiectul îl constituie imprimatele de coduri de bare. Dar ce sunt codurile de bare?
Conform Wikipedia, un cod de bare (barcode în limba engleză) este o reprezentare optică a unor informaţii legate de obiectul sau prodosul căruia acel cod de bare îi este asociat. Deja în minte ni se clarifică imaginea codurilor de bare de la produsele alimentare, şi, într-adevăr, magazinele sunt locurile unde întâlnim cel mai des asemenea coduri. Dar, deşi ele au fost iniţial un instrument facil de codificare unică şi interpretare a unor date despre produsele din comerţ (ca de exemplu: tipul produsului, data fabricaţiei, data expirării, lotul sau versiunea unde e cazul, preţul de fabrică, preţul de raft în cazul unui magazin en-detail etc), aceste coduri au evoluat foarte mult în ultimul timp, ajungând să fie folosite chiar şi pe internet. Şi dacă celebrele linii de pe eticheta produselor sunt într-o singură dimensiune, astăzi avem coduri bidimensionale cu diverse forme geometrice şi chiar softuri capabile să le citească de pe un spartphone. Imaginaţi-vă că, dacă aveţi setaţi corect parametrii aplicaţiei, puteţi citi preţul unui produs din marketul preferat. :) Not a big deal actually, codurile mai noi sunt mult mai complexe decât cele de pe produsele pe care le cumpărăm.
Dar oricât de mult ar fi avansat aceste sisteme de coduri optice, cele cu linii au rămas instrumentul consacrat aproape universal pentru a identifica produsele din comerţ, în special la casă (când le plătiţi, iar sistemul computerizat din magazin le recunoaşte, afişează preţul lor şi efectuează celelalte operaţiuni necesare, cum ar fi scăderea lor din stocul magazinelor, toate acestea în mod automat). Alte sisteme concurente de identificare a produselor au încercat să se impună şi ele, dar nu au reuşit, datorită simplităiţii, universalităţii şi preţului redus al sistemului barcode. Asta până în anii 2000, când, la circa 40 de ani de la introducerea codului de bare, a apărut aşa-numitul cod de identificare pe baza frecvenţei radio, sau RFID.
Un cod RFID este bazat pe o tehnologie diferită, despre care nici eu nu ştiu prea multe. Imprimarea este una termică. De exemplu, aparatul din imagine este o imprimantă RFID şi foloseşte pentru imprimarea efectivă transferul termic. Viteza este de 254 mm (înţeleg că 10 etichete) pe secundă şi suportă peste 20 de coduri şi subseturi, adică formate tradiţionale de codificare şi imprimare.
Evident, o astfel de imprimantă nu ne este utilă nouă, muritorilor de rând. Adică cei care n-avem nicio treabă cu codurile de bare sau RFID, alta decât că le vedem în market. Dar pentru cei care au nevoie în procesul lor industrial de asemenea imprimante, un magazin de unde le puteţi cumpăra este Idmag.ro. Băieţii de acolo comercializează o grămadă de imprimante, de tipuri şi modele diferite, la preţuri diferite, atât pentru RFID cât şi pentru codurile de bare clasice. Situl lor foloseşte o conexiune securizată şi verificată de GeoTrust.
Despre codurile de bare şi Idmag mai puteţi citi pe SunLog şi pe Ziarul de Iaşi.
Conform Wikipedia, un cod de bare (barcode în limba engleză) este o reprezentare optică a unor informaţii legate de obiectul sau prodosul căruia acel cod de bare îi este asociat. Deja în minte ni se clarifică imaginea codurilor de bare de la produsele alimentare, şi, într-adevăr, magazinele sunt locurile unde întâlnim cel mai des asemenea coduri. Dar, deşi ele au fost iniţial un instrument facil de codificare unică şi interpretare a unor date despre produsele din comerţ (ca de exemplu: tipul produsului, data fabricaţiei, data expirării, lotul sau versiunea unde e cazul, preţul de fabrică, preţul de raft în cazul unui magazin en-detail etc), aceste coduri au evoluat foarte mult în ultimul timp, ajungând să fie folosite chiar şi pe internet. Şi dacă celebrele linii de pe eticheta produselor sunt într-o singură dimensiune, astăzi avem coduri bidimensionale cu diverse forme geometrice şi chiar softuri capabile să le citească de pe un spartphone. Imaginaţi-vă că, dacă aveţi setaţi corect parametrii aplicaţiei, puteţi citi preţul unui produs din marketul preferat. :) Not a big deal actually, codurile mai noi sunt mult mai complexe decât cele de pe produsele pe care le cumpărăm.
 | |
| Imprimante coduri de bare Idmag |
Dar oricât de mult ar fi avansat aceste sisteme de coduri optice, cele cu linii au rămas instrumentul consacrat aproape universal pentru a identifica produsele din comerţ, în special la casă (când le plătiţi, iar sistemul computerizat din magazin le recunoaşte, afişează preţul lor şi efectuează celelalte operaţiuni necesare, cum ar fi scăderea lor din stocul magazinelor, toate acestea în mod automat). Alte sisteme concurente de identificare a produselor au încercat să se impună şi ele, dar nu au reuşit, datorită simplităiţii, universalităţii şi preţului redus al sistemului barcode. Asta până în anii 2000, când, la circa 40 de ani de la introducerea codului de bare, a apărut aşa-numitul cod de identificare pe baza frecvenţei radio, sau RFID.
Un cod RFID este bazat pe o tehnologie diferită, despre care nici eu nu ştiu prea multe. Imprimarea este una termică. De exemplu, aparatul din imagine este o imprimantă RFID şi foloseşte pentru imprimarea efectivă transferul termic. Viteza este de 254 mm (înţeleg că 10 etichete) pe secundă şi suportă peste 20 de coduri şi subseturi, adică formate tradiţionale de codificare şi imprimare.
Evident, o astfel de imprimantă nu ne este utilă nouă, muritorilor de rând. Adică cei care n-avem nicio treabă cu codurile de bare sau RFID, alta decât că le vedem în market. Dar pentru cei care au nevoie în procesul lor industrial de asemenea imprimante, un magazin de unde le puteţi cumpăra este Idmag.ro. Băieţii de acolo comercializează o grămadă de imprimante, de tipuri şi modele diferite, la preţuri diferite, atât pentru RFID cât şi pentru codurile de bare clasice. Situl lor foloseşte o conexiune securizată şi verificată de GeoTrust.
Despre codurile de bare şi Idmag mai puteţi citi pe SunLog şi pe Ziarul de Iaşi.
0 comentarii