Când eram mic, am fost pentru prima dată într-o excursie pe munte, cu școala. După ce am ieșit din autocar și am început să urcăm la pas spre cabană, dirigintele, care era și șeful salvamontiștilor din județ, ne-a spus: „Aici am ajuns într-un alt mediu decât cel pe care îl cunoșteați. Muntele are regulile lui, nescrise. Nu faceți gălăgie, aveți grijă pe unde mergeți și fiți atenți să le învățați.” Pe moment nu prea am înțeles exact la ce se referă. Dar experiența montană a fost una specială, care m-a scos din agitația urbană și mi-a rămas întipărită în suflet până acum. Muntele este grandios în tăcerea lui.
Mai târziu aveam să văd un film francez, despre ocean, intitulat The Big Blue. Produs de Luc Besson și avându-i în rolurile principale pe Jean Reno, Jean-Marc Barr și Rosanna Arquette, nume pe atunci necunoscute mie, filmul s-a dovedit o experiență profundă, cu totul diferită de spectacolele superficiale de zgomot și lumini pe care cinematografia hollywoodiană le proiectează asupra noastră. Și mi-a lăsat o stare nedefinită, de căutare. Iar vizionându-l, am înțeles că apa este și ea un alt spațiu, rupt de regulile lumii moderne.
Deși este ciudat, dacă ne gândim, pentru că 75% din suprafața Terrei este acoperită de apă. De fapt, noi, oamenii, suntem în inferioritate. Trăim închiși în cutii de chibrituri care ne sufocă, aglomerați, pe un ritm rapid, fără să avem aproape deloc un contact real cu planeta mamă. Dacă aș avea la dispoziție încă o viață, și mi-ar fi dat să aleg, aș fi tentat de perspectiva unui trai în preajma oceanului. Poate pe o insulă, de ce nu? Într-un loc unde viața să se înscrie pe alte coordonate, iar timpul să fie atins de aripa eternității.
Astăzi probabil cele mai bune moduri în care poți să te bucuri plenar de natură sunt drumețiile și pescuitul. De munte nu știu ce să vă zic dar legat de apă, am intrat acum 2 luni pe site-ul unui magazin ce comercializează soluții profesionale de pescuit. Ați auzit de plase pescărești de la Romnets? Am pus câteva în imagine. Și nu cred că-i exagerat spus profesionale, având în vedere că sunt făcute manual, din materie primă japoneză de calitate premium, de la cel mai mare producător de profil din lume. Citind aceste lucruri pe pagina lor, am avut aceeași senzație stranie, că am intrat într-o altă lume, incompatibilă cu magazinele de tip ABC de la colț sau lanțurile de marketuri de unde îți iei și pâinea și priza sau becul. Asta cu atât mai mult cu cât suntem în România.
Poate, dacă ești în apropierea unui râu, deconectarea de la ritmul agitat al orașului și rebranșarea la energiile naturii este totuși accesibilă. Iar dacă nu, ne rămân întotdeauna emisiunile de pe National Geographic și salata de icre din magazin. Doar că nu va fi la fel.
Mai târziu aveam să văd un film francez, despre ocean, intitulat The Big Blue. Produs de Luc Besson și avându-i în rolurile principale pe Jean Reno, Jean-Marc Barr și Rosanna Arquette, nume pe atunci necunoscute mie, filmul s-a dovedit o experiență profundă, cu totul diferită de spectacolele superficiale de zgomot și lumini pe care cinematografia hollywoodiană le proiectează asupra noastră. Și mi-a lăsat o stare nedefinită, de căutare. Iar vizionându-l, am înțeles că apa este și ea un alt spațiu, rupt de regulile lumii moderne.
Deși este ciudat, dacă ne gândim, pentru că 75% din suprafața Terrei este acoperită de apă. De fapt, noi, oamenii, suntem în inferioritate. Trăim închiși în cutii de chibrituri care ne sufocă, aglomerați, pe un ritm rapid, fără să avem aproape deloc un contact real cu planeta mamă. Dacă aș avea la dispoziție încă o viață, și mi-ar fi dat să aleg, aș fi tentat de perspectiva unui trai în preajma oceanului. Poate pe o insulă, de ce nu? Într-un loc unde viața să se înscrie pe alte coordonate, iar timpul să fie atins de aripa eternității.
Astăzi probabil cele mai bune moduri în care poți să te bucuri plenar de natură sunt drumețiile și pescuitul. De munte nu știu ce să vă zic dar legat de apă, am intrat acum 2 luni pe site-ul unui magazin ce comercializează soluții profesionale de pescuit. Ați auzit de plase pescărești de la Romnets? Am pus câteva în imagine. Și nu cred că-i exagerat spus profesionale, având în vedere că sunt făcute manual, din materie primă japoneză de calitate premium, de la cel mai mare producător de profil din lume. Citind aceste lucruri pe pagina lor, am avut aceeași senzație stranie, că am intrat într-o altă lume, incompatibilă cu magazinele de tip ABC de la colț sau lanțurile de marketuri de unde îți iei și pâinea și priza sau becul. Asta cu atât mai mult cu cât suntem în România.
Poate, dacă ești în apropierea unui râu, deconectarea de la ritmul agitat al orașului și rebranșarea la energiile naturii este totuși accesibilă. Iar dacă nu, ne rămân întotdeauna emisiunile de pe National Geographic și salata de icre din magazin. Doar că nu va fi la fel.
0 comentarii