Citeam mai devreme pe blogul lui Zoso un articol despre ce scrie în titlu. Sau mai bine zis, despre părerea unora legată de cam cât ar trebui să ia un agent imobiliar drept comision. În mare, povestea citată acolo e astfel: o tipă pe nume Laura dorește să cumpere un apartament în care să se mute. Deci e pentru ea, nu face afaceri sau altceva. Inițial îl găsește (printr-o agenție imobiliară) la 62000 de euro, dar nu face nimic. Peste două luni află că proprietarul ar fi scăzut prețul la 58000 de euro. Merge acolo a doua oară, printr-o altă agenție imobiliară. Al cărei agent îi spune la telefon că crede că reușește să scoată acel apartament la 57000 de euro. Care sumă a fost până la urmă chiar cea negociată. Până aici, toate bune și frumoase, dar întrebat de comision de față cu vânzătorul, agentul a evitat pe moment să le răspundă. Rămași singuri afară, i-a spus că e de 800 de euro, adică 1,4% din valoarea imobilului, adăugând că e un comision de bun simț, în condițiile în care pe piață se practică 2%. Deci cumva tipul intermedia pentru ei „la negru” (o fi fost samsar?).
Povestea se termină cu întrebarea Laurei (tipa care cumpăra) dacă nu este totuși exagerat de mult 800 de euro doar pentru acea intermediere și asistare (pasivă, zice ea) la negocieri, în condițiile în care contractul ulterior va fi semnat de ea și vânzător prin bancă. Deși, tot ea afirmă, e conștientă că de regulă se percep comisioane de 2%.
Nu știu cum să vă zic dar îi dau perfectă dreptate lui Zoso în concluzia pe care o trage. De ce? Pentru că este vorba de o aciziție mare, valoroasă. Și deci e normal ca la o astfel de achiziție comisionul să fie pe măsură. Asta în primul rând. În al doilea rând, ne putem raporta și la prețul pieței, sau mai bine zis comisionul pieței, de 2%. A spune că 1,4% e mult știind că alții ți-ar cere 2% mi se pare ridicol. Evident că suma în sine (de 800 de euro) este consistentă, dar când intri într-un anumit mediu, raportarea nu se face la contextul tău (de salariat din România) ci la contextul acelui mediu (de comisioane de 2%). Pur și simplu tipul îi făcea o favoare.
În sfârșit, în al treilea și ultimul rând, munca cuiva nu se evaluează întotdeauna în număr de ore de transpirație sau kilograme de țesut adipos date jos prin efort fizic. Există muncă cu capul și muncă cu corpul. Cred că sunteți de acord cu toții că Bill Gates sau Mark Zuckerberg câștigă într-un minut mai mult decât câștigă tractoristul mediu mioritic într-o zi. Ca-n legendele acelea, cu Făt-Frumos care creștea o zi cât alții într-un an, fix idem și la fel. Ori, în cazul nostru, cum ne edificăm asupra muncii depuse de acel agent sau intermediar, numiți-l cum vreți? Cum o evaluăm? Păi simplu: cât ar fi plătit ei înainte, prin prima agenție? Ar fi dat 62000 de euro, în timp ce acum au ieșit la 57000, adică cu 5000 de euro mai puțin. Deci aș zice că respectivul s-a descurcat destul de bine pentru ei. Ori ce înseamnă muncă? Munca este o activitate economică, adică performanța ei se poate măsura în banii pe care-i produce. Voi ați fi preferat un agent care să umble cu voi de dimineața până seara, în soare, în ploaie etc, să vă ducă cu mașina șamd, deci să depună mai mult efort brut, exterior, vizibil, dar care să nu reușească să vă scoată acel apartament la mai puțin de 61500 euro? Eu cred că nu.
De altfel, suma în sine mi se pare mică. O simplă căutare după, să zicem, apartamente de vanzare baneasa, la una dintre multele agenții imobiliare ale frumoasei noastre capitale, ne arată niște prețuri, în marea lor majoritate, cu mult mai mari. Eu unul cu aceste prețuri n-aș fi de acord în primul rând.
Dar deh, românul (și mentalitatea lui).
Povestea se termină cu întrebarea Laurei (tipa care cumpăra) dacă nu este totuși exagerat de mult 800 de euro doar pentru acea intermediere și asistare (pasivă, zice ea) la negocieri, în condițiile în care contractul ulterior va fi semnat de ea și vânzător prin bancă. Deși, tot ea afirmă, e conștientă că de regulă se percep comisioane de 2%.
Nu știu cum să vă zic dar îi dau perfectă dreptate lui Zoso în concluzia pe care o trage. De ce? Pentru că este vorba de o aciziție mare, valoroasă. Și deci e normal ca la o astfel de achiziție comisionul să fie pe măsură. Asta în primul rând. În al doilea rând, ne putem raporta și la prețul pieței, sau mai bine zis comisionul pieței, de 2%. A spune că 1,4% e mult știind că alții ți-ar cere 2% mi se pare ridicol. Evident că suma în sine (de 800 de euro) este consistentă, dar când intri într-un anumit mediu, raportarea nu se face la contextul tău (de salariat din România) ci la contextul acelui mediu (de comisioane de 2%). Pur și simplu tipul îi făcea o favoare.
În sfârșit, în al treilea și ultimul rând, munca cuiva nu se evaluează întotdeauna în număr de ore de transpirație sau kilograme de țesut adipos date jos prin efort fizic. Există muncă cu capul și muncă cu corpul. Cred că sunteți de acord cu toții că Bill Gates sau Mark Zuckerberg câștigă într-un minut mai mult decât câștigă tractoristul mediu mioritic într-o zi. Ca-n legendele acelea, cu Făt-Frumos care creștea o zi cât alții într-un an, fix idem și la fel. Ori, în cazul nostru, cum ne edificăm asupra muncii depuse de acel agent sau intermediar, numiți-l cum vreți? Cum o evaluăm? Păi simplu: cât ar fi plătit ei înainte, prin prima agenție? Ar fi dat 62000 de euro, în timp ce acum au ieșit la 57000, adică cu 5000 de euro mai puțin. Deci aș zice că respectivul s-a descurcat destul de bine pentru ei. Ori ce înseamnă muncă? Munca este o activitate economică, adică performanța ei se poate măsura în banii pe care-i produce. Voi ați fi preferat un agent care să umble cu voi de dimineața până seara, în soare, în ploaie etc, să vă ducă cu mașina șamd, deci să depună mai mult efort brut, exterior, vizibil, dar care să nu reușească să vă scoată acel apartament la mai puțin de 61500 euro? Eu cred că nu.
De altfel, suma în sine mi se pare mică. O simplă căutare după, să zicem, apartamente de vanzare baneasa, la una dintre multele agenții imobiliare ale frumoasei noastre capitale, ne arată niște prețuri, în marea lor majoritate, cu mult mai mari. Eu unul cu aceste prețuri n-aș fi de acord în primul rând.
Dar deh, românul (și mentalitatea lui).
0 comentarii