website stat

Te plătim să ne distrezi. Sau invers

Citeam pe un blog, anul trecut, cum la o petrecere de copii - să le zic mai de bani gata, adică cu părinți înstăriți - majoritatea participanților s-au jucat pe tablete. Deci erau copii mici, undeva la 9-10 ani, colegi de clasă cu sărbătoritul, și ceea ce au făcut a fost să stea liniștiți pe paturi, scaune și fotolii, cu tabletele în mână și ochii în tablete. La plecare, probabil gazda o fi concluzionat: Ce petrecere reușită, ce copii cuminți!

petrecere copii

Că adulții ajung adeseori să trăiască ca niște roboți, care în fiecare zi se trezesc la o anumită ora, își beau cafeaua sau ceaiul, merg la job până după-masa, când se întorc obosiți și fără chef de nimic, se uită la televizor și apoi se culcă, pentru a se trezi a doua dimineață din nou și a relua procesul, asta o știam. Dar și copiii au ajuns să-și mute viețile în virtual? Tehnologia asta nouă, cu calculatoare, tablete și telefoane inteligente, a ajuns să-i fure și pe ei? Că dacă da, atunci situația este tragică.

Totuși, am ajuns până acolo încât să fie necesar să plătim pentru ca cei mici să aibă parte de distracție de calitate? La ce mă refer: astăzi am intrat pe un site intitulat Oaki Junior. Care organizează pentreceri pentru copii, evident pe bani. Sigur, nu vreau să le contest calitățile sau serviciile oferite. Afirmă că sunt specializați pe așa ceva, pot crea o atmosferă de poveste, pot aduce în „carne și oase” personaje de basm, ursitoare, zâne, figuri din desene animate etc. Ceea ce e frumos, și pot spune că pentru anumite ocazii îi înțeleg rațiunea. Dar faptul că există o firmă care ia bani pentru a-i ajuta pe copii să-și facă „meseria lor de bază”, adică joaca, îmi lasă un gust amar.

Eu nu țin minte să fi participat vreodată la o petrecere organizată de o astfel de firmă. Și nici nu rețin să mă fi plictisit cândva, la vreo onomastică sau întâlnire de joacă cu prietenii. De la banalul alergat sau v-ați ascunselea până la jocuri de cărți, șah, schimb de timbre (era o febră într-o vreme), sau mai aventuroasele țevi cu cornete ori praștii cu coioabe, am avut parte de toate. De fapt, am avut o copilărie așa de fericită și de plină, că nici nu mai știu când am avut timp să respir. Și asta în mod natural, fără ajutorul nimănui.

Pe de altă parte, e adevărat că pe vremea aia nu existau tablete.

1 comentarii

bazarblog la 11.02.2014, 11:22

e ultima fita!! dar e cool !!!
si...e multumita toata lume si copilul si invitatiii si parinti si, evident firma organizatore!