Nu prea înțeleg știrile care se difuzează la televizor. Mă refer mai ales la posturile de știri sau emisiunile consacrate analizelor politice sau de altă natură și care pot fi încadrate la categoria știre.
Principalele buletine informative, cum ar fi știrile de la ora 19, reușesc să sintetizeze destul de bine ce s-a petrecut peste zi. O astfel de prezentare, succintă și densă, selectivă, a ceea ce a ieșit în evidență în acea zi, este într-adevăr utilă și informativă. În schimb, canalele de televiziune sau media care sunt axate exclusiv pe știri au o mare problemă. Ok, poate că se poate face. Poate că se poate crea un post de știri care să nu dea în strâmbă. Dar până acum eu nu am văzut. La noi, că pe la străini nu prea mă uit.
În primul rând că la un post de știri vezi emisiuni care încearcă să disece firul în patru pentru toată nimica, vorba bunicului meu. Adică se dă un fapt, care poate fi mai mult sau mai puțin important. Ei bine, un post de știri va lua acest fapt și îl va dezbate trei zile și trei nopți, ca-n povești, cu invitați de seamă, care mai de care, și îl va întoarce pe toate fețele, și îl va stoarce de toată vlaga, până când va cădea mort la pâmânt. După care se va trece fără de tăgadă la următorul subiect.
În cazul lipsei de subiecte, posturile de știri vor aborda evenimente de tip cancan. Chestii din monden, ce-a mai făcut cutare vedetă, cu cine s-a mai culcat cutare manelist, unde au fost găsiți chiloții ni-știu-cărei prezentatoare TV și ce miros și culoare aveau ei. Că ăstea sunt subiecte importante, la ordinea zilei, vorba lui Caragiale.
Și bineînțeles că subiectele discutate, chiar și cele fără tentă de cancan, ajung să fie, de multe ori, diluate sau complet nesemnificative pentru spectator. Deoarece trebuie să umplem cumva spațiul de emisie, așa că hai să discutăm despre nimic, și mai trebuie să mâncăm și noi ceva, așa că hai să-i ținem amețiți până le toarnă ăștia subliminalul pe gât. Că pe principiul ăsta funcționează reclamele în ziau de azi. Nu știați?
Asta e televiziunea, cu asta defilăm. Așa că mai bine citiți un blog de știri.
Principalele buletine informative, cum ar fi știrile de la ora 19, reușesc să sintetizeze destul de bine ce s-a petrecut peste zi. O astfel de prezentare, succintă și densă, selectivă, a ceea ce a ieșit în evidență în acea zi, este într-adevăr utilă și informativă. În schimb, canalele de televiziune sau media care sunt axate exclusiv pe știri au o mare problemă. Ok, poate că se poate face. Poate că se poate crea un post de știri care să nu dea în strâmbă. Dar până acum eu nu am văzut. La noi, că pe la străini nu prea mă uit.
În primul rând că la un post de știri vezi emisiuni care încearcă să disece firul în patru pentru toată nimica, vorba bunicului meu. Adică se dă un fapt, care poate fi mai mult sau mai puțin important. Ei bine, un post de știri va lua acest fapt și îl va dezbate trei zile și trei nopți, ca-n povești, cu invitați de seamă, care mai de care, și îl va întoarce pe toate fețele, și îl va stoarce de toată vlaga, până când va cădea mort la pâmânt. După care se va trece fără de tăgadă la următorul subiect.
În cazul lipsei de subiecte, posturile de știri vor aborda evenimente de tip cancan. Chestii din monden, ce-a mai făcut cutare vedetă, cu cine s-a mai culcat cutare manelist, unde au fost găsiți chiloții ni-știu-cărei prezentatoare TV și ce miros și culoare aveau ei. Că ăstea sunt subiecte importante, la ordinea zilei, vorba lui Caragiale.
Și bineînțeles că subiectele discutate, chiar și cele fără tentă de cancan, ajung să fie, de multe ori, diluate sau complet nesemnificative pentru spectator. Deoarece trebuie să umplem cumva spațiul de emisie, așa că hai să discutăm despre nimic, și mai trebuie să mâncăm și noi ceva, așa că hai să-i ținem amețiți până le toarnă ăștia subliminalul pe gât. Că pe principiul ăsta funcționează reclamele în ziau de azi. Nu știați?
Asta e televiziunea, cu asta defilăm. Așa că mai bine citiți un blog de știri.
2 comentarii
Intr-adevar, unele canale de stiri sunt asa. Insa, nu toti sunt obligati sa se uite la stiri, nu?
Ai dreptate. Eu nici nu mă mai uit decât așa, mai rar...