Probabil cel mai popular cuvânt de pe etichetele produselor de pretutindeni este nou. Am auzit că există firme de cosmetice renumite care anual scot o serie de produse din fabricație și bagă altele noi, având cam aceleași ingrediente și rețetă dar altă denumire și ambalaj, doar pentru a avea motiv să scrie pe etichetă nou. Asta în condițiile în care produsele vechi nu înregistrau pierderi la vânzare.
Desigur, la mijloc este o chestie psihologică, asemenea celei de la prețurile cu virgulă. Poate un psiholog sau un sociolog ne-ar putea-o explica mai bine, până atunci îmi dau cu părerea, că nu mă costă nimic și nici nu-i greu și de aia am blog. Omul trăiește într-o societate modernă, care îi aduce un plus de confort și de tehnologie de la an la an, dar care în același timp îl alienează și îl orientează spre superficial, spre exterior. Ne deplasăm din ce în ce mai repede, cu mașini tot mai bune, dar în același timp am uitat să ne oprim și să devenim tăcuți. Comunicăm din ce în ce mai ușor, prin intermediul telefoanelor sau al internetului, avem sute sau mii de prieteni pe rețelele de socializare virtuale dar în același timp suntem tot mai reci unii față de alții. În ritmul nebunesc al vieții cotidiene agitate, mai ales în marile orașe, aproape că nu mai simțim golul care se creează în noi. Sau poate că tocmai pentru a nu-l simți, ne angrenăm în cât mai multe activități, încercăm să luăm parte la petrecerea colectivă perpetuă și căutăm senzații tari care să ne alunge plictiseala.
De câte ori nu ne uităm avizi la știri cu crime sângeroase ori la accidente rutiere? De câte ori nu ne dorim să se producă ceva senzațional, orice, pentru a mai rupe liniaritatea zilelor anoste în care permanent facem aceleași lucruri? În aceste condiții, noul reprezintă și el un mic stimul, un drog pentru creier, un impuls electric care să ne mai țină în viață, sau să ne facă să ne simțim vii. Și de vreme ce este folosit, chiar dacă în comerț, probabil că funcționează...
Din păcate, nu în favoarea noastră.
Desigur, la mijloc este o chestie psihologică, asemenea celei de la prețurile cu virgulă. Poate un psiholog sau un sociolog ne-ar putea-o explica mai bine, până atunci îmi dau cu părerea, că nu mă costă nimic și nici nu-i greu și de aia am blog. Omul trăiește într-o societate modernă, care îi aduce un plus de confort și de tehnologie de la an la an, dar care în același timp îl alienează și îl orientează spre superficial, spre exterior. Ne deplasăm din ce în ce mai repede, cu mașini tot mai bune, dar în același timp am uitat să ne oprim și să devenim tăcuți. Comunicăm din ce în ce mai ușor, prin intermediul telefoanelor sau al internetului, avem sute sau mii de prieteni pe rețelele de socializare virtuale dar în același timp suntem tot mai reci unii față de alții. În ritmul nebunesc al vieții cotidiene agitate, mai ales în marile orașe, aproape că nu mai simțim golul care se creează în noi. Sau poate că tocmai pentru a nu-l simți, ne angrenăm în cât mai multe activități, încercăm să luăm parte la petrecerea colectivă perpetuă și căutăm senzații tari care să ne alunge plictiseala.
De câte ori nu ne uităm avizi la știri cu crime sângeroase ori la accidente rutiere? De câte ori nu ne dorim să se producă ceva senzațional, orice, pentru a mai rupe liniaritatea zilelor anoste în care permanent facem aceleași lucruri? În aceste condiții, noul reprezintă și el un mic stimul, un drog pentru creier, un impuls electric care să ne mai țină în viață, sau să ne facă să ne simțim vii. Și de vreme ce este folosit, chiar dacă în comerț, probabil că funcționează...
Din păcate, nu în favoarea noastră.
0 comentarii