Internetul e plin de ghiduri și sfaturi despre cum să completezi un CV, care sunt pașii pe care trebuie să-i urmezi pentru a promova în carieră, sau pentru a-ți schimba jobul cu unul mai bun, care e atitudinea corectă în timpul unui interviu și alte reguli similare care cică te pot ajuta să obții succesul.
Am un prieten care lucra la o firmă de vânzări. Activitatea din acea firmă era organizată în felul următor: magazinele cu care firma avea contract erau grupate pe rute. Existau 5 astfel de rute diferite, câte una pentru fiecare zi lucrătoare a săptămânii, care deci acopereau toate aceste magazine. Dimineața, agentul de vânzare mergea pe ruta zilei în curs și prelua comenzile de la magazinele care doreau să facă comenzi de pe acea rută. A doua zi, șoferul le livra marfa cerută.
Evident că a fi agent era mai bine decât a fi șofer, din următoarele motive:
După un timp, agentul și-a dat demisia și postul lui a devenit liber iar directorul acelei firme a dat anunț de angajare de agent nou. Așa că prietenul meu s-a dus la el:
- Domnule director, vreau să mă angajez eu pe funcția de agent.
Directorul l-a privit surprins și i-a zis:
- Bine. Completează un CV și vino la interviu.
- Domnule director, eu lucrez de atâta timp în firmă. Mă cunoașteți, iar eu cunosc produsele, rutele și clienții. Eu nu vin la interviu. Dacă vreți să mă luați - mă luați, dacă nu - nu.
Directorul s-a uitat puțin la el, apoi a scos un pix din buzunar și i-a zis:
- Cum vinzi pixul ăsta?
Amicul meu a rămas puțin încurcat, dar și-a revenit repede:
- Păi încep cu pasta, din ce e compusă, cât de mult ține, cât de subțire scrie, continui cu materialul, carcasa, și atâta îl laud până mi-l cumpără.
Și așa a ajuns prietenu de care vă vorbesc într-un post mai bun fără să dea examen sau să treacă de un interviu sau să completeze măcar un CV. Pentru că uneori tot ce-ți trebuie este prezența de spirit și încrederea în tine.
Am un prieten care lucra la o firmă de vânzări. Activitatea din acea firmă era organizată în felul următor: magazinele cu care firma avea contract erau grupate pe rute. Existau 5 astfel de rute diferite, câte una pentru fiecare zi lucrătoare a săptămânii, care deci acopereau toate aceste magazine. Dimineața, agentul de vânzare mergea pe ruta zilei în curs și prelua comenzile de la magazinele care doreau să facă comenzi de pe acea rută. A doua zi, șoferul le livra marfa cerută.
Evident că a fi agent era mai bine decât a fi șofer, din următoarele motive:
- Agentul avea permanent la dispoziție o mașină mică, de firmă.
- Agentul avea libertate mai mare.
- Agentul nu avea de depus muncă fizică, spre deosebire de șofer, care trebuia să hămălească la încărcarea și descărcarea produselor pe care le transporta.
- Agentul era mai bine plătit.
După un timp, agentul și-a dat demisia și postul lui a devenit liber iar directorul acelei firme a dat anunț de angajare de agent nou. Așa că prietenul meu s-a dus la el:
- Domnule director, vreau să mă angajez eu pe funcția de agent.
Directorul l-a privit surprins și i-a zis:
- Bine. Completează un CV și vino la interviu.
- Domnule director, eu lucrez de atâta timp în firmă. Mă cunoașteți, iar eu cunosc produsele, rutele și clienții. Eu nu vin la interviu. Dacă vreți să mă luați - mă luați, dacă nu - nu.
Directorul s-a uitat puțin la el, apoi a scos un pix din buzunar și i-a zis:
- Cum vinzi pixul ăsta?
Amicul meu a rămas puțin încurcat, dar și-a revenit repede:
- Păi încep cu pasta, din ce e compusă, cât de mult ține, cât de subțire scrie, continui cu materialul, carcasa, și atâta îl laud până mi-l cumpără.
Și așa a ajuns prietenu de care vă vorbesc într-un post mai bun fără să dea examen sau să treacă de un interviu sau să completeze măcar un CV. Pentru că uneori tot ce-ți trebuie este prezența de spirit și încrederea în tine.
6 comentarii
Nu e chiar asa, ala a fost interviul! In vanzari asta se cere, prezenta de spirit, convingere, sa prezinti exact calitatile acelui produs si...cel mai important...sa-l vinzi!
Păi cam asta am spus și eu. Adică nu a fost necesar un interviu „clasic”. :)
In ultima perioada nu se mai pune accent pe hartiile clasice pentru angajare, nu mai ia nimeni in seama un CV sau o scrisoare de intentie, multinationalele prefera sa isi recruteze angatii si sa ii formeze cum doresc, uneori ii prefera pe cei seriosi care nu au studii in domeniu, dar care sunt dispusi sa fie formati in spiritul companiei.
Patronul a fost foarte inteligent, iar prietenul tau i-a dat un raspuns pe masura, tocmai cel pe care-l astepta pentru a angaja persoana potrivita.
Ai dreptate.
La mine a fost altfel. Eram o rtanara profesoara, cand am depus CV=-ul la o banca. Si la interviu m-a uintrebat viitorul meu sef: ai pregatire umanista, total diferita de ce e aici. Ce te face sa crezi ca o sa te descuric. Si eu i-am spus: am invatat latina si greaca veche. Ce va face sa credeti ca NU am sa ma descurc?. M-au angajat pe loc.
Păcat însă că, după părerea mea, te-ai angajat într-un loc sub potențialul tău, d.p.d.v. al împlinirii tale ca om. Deci pe latura umanistă. Păcat că joburile respective sunt plătite mai bine.