Blog Media se află la început. M-am gândit să particip la concursuri, lepșe sau alte tipuri de activități din blogosferă care ar putea să-l ajute cu niște linkuri. Dar nu este vorba doar despre linkuri; tema ediției curente Blog Power, propusă de Mirona, este extrem de interesantă:
Din punctul meu de vedere reflecția și acțiunea ar trebui să fie într-un anumit echilibru. Acțiunile noastre ar trebui să fie inteligente iar gândirea ar trebui să fie dublată de acțiune. Ca ordine, gândirea ar trebui să fie prima. Odată ce suntem siguri că am cântărit bine argumentele și am luat decizia optimă, ar trebui să trecem la acțiune. Acesta ar fi un patern ideal, asta ca să răspund la punctul unu al temei.
Din păcate în societatea noastră, și aici ajung la punctul doi, lucrurile se desfășoară ciudat. Aș zice că suntem preponderent o societate reflexivă și nu una activă. Este adevărat că acționăm, dar asta mai ales de nevoie; restul timpului ni-l petrecem reflectând. În cele de mai jos o să explic mai pe larg aceste afirmații.
Am putea împărți viața sau timpul nostru în două. Prima jumătate ne-o consumă serviciul. Aici petrecem de regulă peste 8 ore nefăcând altceva decât acționând. Marea majoritatea dintre noi asta facem la job, acționăm. Patronul nu are nevoie de oameni care să gândească, aceasta este sarcina șefului, ci de angajați care să facă ce li se spune; astfel serviciul a căpătat numele de scârbici. Totuși, așa este croită lumea în care trăim, societatea de consum creează acest tipar al omului modern robotizat, care face la lucru aceleași acțiuni pe care le făcea și ieri, și alaltăieri, fără să gândească, fără să fie creativ. Și deja nu-i bine, pentru că acțiunea fără reflecție este nesănătoasă.
După ce terminăm serviciul, mergem acasă. Intrăm astfel în a doua jumătate, aceea a timpului nostru liber. Ce facem aici? Păi... reflectăm. Pierdem vremea pe net, ne recreeem. Înainte se spunea că nu poți trăi fără televizor. Acum calculatorul i-a luat locul. Prea obosiți ca să mai facem ceva fizic, ne ocupăm timpul liber conversând pe chat, întrând pe Facebook, actualizându-ne profilurile, trăind una sau mai multe vieți virtuale. Acțiunea - cea care mai există - este tot virtuală: conducem mașini imaginare în NeedForSpeed, anihilăm adversari periculoși în CounterStrike sau plantăm pomi fructiferi în Farmville. Practic, calculatorul, internetul și jocurile au ajuns să ne acapareze, să ne ducă într-o lume a statului cu fundul pe scaun și a plonjării cu mintea în universuri paralele. Deci invers, acum avem reflecție fără nici un pic de acțiune. Și asta iar nu e bine.
În concluzie la punctul doi, trăim într-o epocă ciudată, schizoidă, în care suntem scindați în două părți nesănătoase în loc să fin un întreg armonios.
La punctul trei aș putea spune că ține de tipologie. Unele persoane sunt preponderent filozofi, alții sunt oameni de acțiune. Totuși, cel mai bine ar fi să existe o balanță între cele două. Dacă numai gândim fără să acționăm atunci totul este în cazul nostru teorie sterilă. Dacă doar acționăm fără să gândim atunci putem ajunge să ne dăm cu capul de pereți. Ideal ar fi să putem pondera cele două tendințe. Pentru unii poate nu este așa de ușor; totuși, suntem oameni și deci putem reuși în orice direcție.
sursă foto: omgtoptens.com
Reflectie vs actiune.
1. Unde ar trebui sa se opreasca procesul de reflectie si sa inceapa actiunea?
2. Credeti ca traim intr-o epoca a reflectiei sau a actiunii?
3. Ce ne face sa fim oameni de actiune sau doar "ganditori"?
Din punctul meu de vedere reflecția și acțiunea ar trebui să fie într-un anumit echilibru. Acțiunile noastre ar trebui să fie inteligente iar gândirea ar trebui să fie dublată de acțiune. Ca ordine, gândirea ar trebui să fie prima. Odată ce suntem siguri că am cântărit bine argumentele și am luat decizia optimă, ar trebui să trecem la acțiune. Acesta ar fi un patern ideal, asta ca să răspund la punctul unu al temei.
Din păcate în societatea noastră, și aici ajung la punctul doi, lucrurile se desfășoară ciudat. Aș zice că suntem preponderent o societate reflexivă și nu una activă. Este adevărat că acționăm, dar asta mai ales de nevoie; restul timpului ni-l petrecem reflectând. În cele de mai jos o să explic mai pe larg aceste afirmații.
Am putea împărți viața sau timpul nostru în două. Prima jumătate ne-o consumă serviciul. Aici petrecem de regulă peste 8 ore nefăcând altceva decât acționând. Marea majoritatea dintre noi asta facem la job, acționăm. Patronul nu are nevoie de oameni care să gândească, aceasta este sarcina șefului, ci de angajați care să facă ce li se spune; astfel serviciul a căpătat numele de scârbici. Totuși, așa este croită lumea în care trăim, societatea de consum creează acest tipar al omului modern robotizat, care face la lucru aceleași acțiuni pe care le făcea și ieri, și alaltăieri, fără să gândească, fără să fie creativ. Și deja nu-i bine, pentru că acțiunea fără reflecție este nesănătoasă.
După ce terminăm serviciul, mergem acasă. Intrăm astfel în a doua jumătate, aceea a timpului nostru liber. Ce facem aici? Păi... reflectăm. Pierdem vremea pe net, ne recreeem. Înainte se spunea că nu poți trăi fără televizor. Acum calculatorul i-a luat locul. Prea obosiți ca să mai facem ceva fizic, ne ocupăm timpul liber conversând pe chat, întrând pe Facebook, actualizându-ne profilurile, trăind una sau mai multe vieți virtuale. Acțiunea - cea care mai există - este tot virtuală: conducem mașini imaginare în NeedForSpeed, anihilăm adversari periculoși în CounterStrike sau plantăm pomi fructiferi în Farmville. Practic, calculatorul, internetul și jocurile au ajuns să ne acapareze, să ne ducă într-o lume a statului cu fundul pe scaun și a plonjării cu mintea în universuri paralele. Deci invers, acum avem reflecție fără nici un pic de acțiune. Și asta iar nu e bine.
În concluzie la punctul doi, trăim într-o epocă ciudată, schizoidă, în care suntem scindați în două părți nesănătoase în loc să fin un întreg armonios.
La punctul trei aș putea spune că ține de tipologie. Unele persoane sunt preponderent filozofi, alții sunt oameni de acțiune. Totuși, cel mai bine ar fi să existe o balanță între cele două. Dacă numai gândim fără să acționăm atunci totul este în cazul nostru teorie sterilă. Dacă doar acționăm fără să gândim atunci putem ajunge să ne dăm cu capul de pereți. Ideal ar fi să putem pondera cele două tendințe. Pentru unii poate nu este așa de ușor; totuși, suntem oameni și deci putem reuși în orice direcție.
sursă foto: omgtoptens.com
5 comentarii
Foarte bine ai punctat faza cu jocurile :))
Câteodată mă uimesc pe mine însumi! :))
Totul este relativ. Poti fi om de actiune si poti sa stai si sa reflectezi, in cadrul aceluiasi job. Prefer de multe ori sa las seful sa gandeasca, pentru ca nu poate sa tipe la tine pentru ca ai facut exact ce a cerut. Daca ai noroc si te-a pus e sa gandesti...e cam nasol.
Acasa si eu ma numar printre cei care se refugiaza la calculator pentru ca nu am alte optiuni care sa imi placa. Bun, te plimbi, dar de unul singur parca nu merge, mari indatoriri casnice nu sunt ca nu stau la tara sa dau de mancare la gaini si sa fac curatenie la vaca si nu imi plac homo-iesirile "cu baietii". Cand oi avea cu cine, o sa ies afara, pana atunci, stau sa ma joc trainz si sa scriu pe bloguri.
Înseamnă că te încadrezi în tiparul celui care la job acționează și acasă reflectează. :)
Nu ma incadrez, chiar stau foarte confortabil in acest tipar si nici nu am de gand sa il parasesc fara un motiv serios.